Cred că am descoperit o cetate a zânelor sau un tărâm magic al unor ființe fantastice...
Èze parcă ar fi desprins dintr-un basm, un loc în care timpul pare să se fi oprit, iar dacă ar fi o stare, aş descrie-o ca „slow living” cu vedere la Mediterană.
Cocoțat sus pe o stâncă, între Nisa și Monaco, sătucul acesta este genul de loc învăluit în mister, unde fiecare colț devine instagramabil fără efort.
Èze are rădăcini medievale și a fost construit strategic pe culmea unui deal, tocmai pentru ca cetatea să fie mai uşor de apărat. Străduțele labirintice şi înguste, din piatră, sunt păstrate aproape intacte, iar vibe-ul e autentic, nealterat de forfota oraşelor mari. Fără mașini, fără grabă, doar panorame spelndide și multe povești.
Grădina exotică e literalmente în vârful satului și oferă unul dintre cele mai spectaculoase view-uri de pe Rivieră. Cactuși, plante rare și… un peisaj care pare ireal.
Unul dintre lucrurile care m-au fascinat, este faptul că mare parte din cetatea medievală a fost transformată în hotel de lux, cunoscut în toată Europa. Nu puteam să ratez ocazia de a ciocni un pahar de vin pe terasa hotelului La Chèvre d`Or, unde panorama îți taie pur şi simplu respirația şi parcă nici nu-ți vine să scoți telefonul, căci simți mai degrabă să fotografiezi totul cu ochii minții. Numele hotelului ("Capra de aur") vine de la o legendă ce vorbeşte despre o comoară ascunsă de invadatorii sarazini, ce era păzită de o capră de aur.
Èze nu e un loc în care „ai ce face” în sens clasic. E un loc pe care îl simți. Încet, cu pauze dese și multe momente în care doar te oprești și privești pesajele ce par desprinse dintr-un tablou celebru. ...

📍Dacă există un loc pe Riviera Franceză care pare făcut să încetinești ritmul și să respiri mai adânc, acela este Menton. Ascuns între Italia și Monaco, orășelul ăsta e un mix aproape perfect de influențe italiene, eleganță franceză și un vibe relaxat de vacanță care îți îngăduie să fii pe pace.

🏛️ Menton a fost mult timp un „punct de tranziție” între lumi: a aparținut de-a lungul istoriei atât de Casa de Savoia, cât și de Franța. Abia în 1861 devine oficial parte din Hexagon. Tocmai mixul acesta istoric se vede azi în arhitectură, în limbajul local și în felul în care orașul își păstrează identitatea aparte.
Un simbol important este Basilica Saint-Michel-Archange, care domină orașul vechi și îți oferă una dintre cele mai spectaculoase panorame asupra Mediteranei.

🍋 Orașul lămâilor (da, chiar așa)
Ce m-a fascinat, de cum am început plimbarea prin Menton, a fost descoperirea că orășelul este
faimos nu doar pentru clima sa extrem de blândă, ci și pentru… lămâi. Nu e doar marketing: aici are loc și celebrul Fête du Citron, un festival uriaș unde sculpturile sunt făcute din citrice.
Practic, un carnaval în galben. Ca să nu mai spun cât sunt de drăguțe toate suvenirurile care
amintesc de citrice sau dulcețurile și mierea cu lămâie. Ce să mai, un spectacol pentru papilele
gustative.

Apropo de gust și de gusturi, am trăit o experiență tare faină pentru că am ales să luăm prânzul au marché, am făcut conversație cu vânzătorii din piață, am degustat produse și apoi am luat la pas Vieux Menton (adică orașul vechi), cu străduțele sale înguste, casele colorate și vibe-ul acela atât de relaxat. Din partea veche a orașului, am pornit spre Promenade du Soleil și am admirat acea priveliște care-ți taie respirația. Am privit pur și simplu marea și, cel puțin pentru câteva
clipe, am uitat de toate grijile lumești.
Apropo, se ajunge foarte ușor și rapid de la Nisa, la Menton cu trenul, iar priveliștile Rivierei sunt parte din experiență.

✨ Menton este genul de oraş în care nu se aplică misai „atracțiile de bifat”, ci atmosfera sa, te învață să laşi deoparte controlul şi să te bucuri pur şi simplu, fără un plan.

#frenchriviera #mentonfrance #nomadprincess #storyteller ...

✈️ Când am fost pentru prima oară la Nisa, acum şase ani, aveam în minte şi o altă destinație, însă din pricina restricțiilor de la acea vreme, a trebuit să devin mai creativă. Am scris o scrisoare (da, din aceea clasică, cu pixul pe hârtie, cu plic şi timbru) şi am expediat-o la poștă către ....Monaco. Practic, în felul acesta am lansat dorința şi am aşteptat momentul în care avea să devină realitate.
Şase ani mai târziu, visul s-a materializat şi am ajuns pentru câteva ore în Principat. Şi tare, tare mult mi-a plăcut.

🏛 Unul dintre cele mai mici state din lume, definit prin luxul rafinat, dar şi prin intensitatea cailor putere, Monaco este despre contraste: iahturi de milioane lângă străduțe liniștite, mașini de Formula 1 pe aceleași drumuri pe care te plimbi tu, și un vibe care spune clar "aici totul e puțin mai altfel".

👑 Principatul de Monaco este condus de familia Grimaldi de peste 700 de ani. Dinastia are origini genoveze, apropo. Poate cel mai iubit şi popular cuplu Grimaldi, care a ținut primele pagini ale revistelor multă vreme, a fost cel format din Prințul Rainier al III-lea şi Prințesa Grace (adică actrița Grace Kelly)

Principatul, cu o suprafață de aproximativ 2 km, este împărțit în zone sau cartiere. Cea mai veche, Monaco-Ville, păstrează aerul medieval, în timp ce Monte Carlo e definiția opulenței moderne.

🎰Cu siguranță, simbolul luxului, dar şi unul dintre cele mai importante obiective turistice din Principat este Casino de Monte-Carlo, o veritabilă capodoperă arhitecturală. A fost deschis în 1865 și a devenit rapid locul unde elitele Europei veneau să „vadă și să fie văzute”. Chiar dacă nu joci, merită să intri pentru decorurile spectaculoase sau măcar să-l admiri seara, când arată magnific.

🔺️O altă particularitate foarte interesantă este aceea că Circuitul stradal al Monaco Grand Prix trece fix prin oraș. Dacă ești fan sau nu, e destul de wild să mergi pe aceleași străzi pe care aleargă monoposturile.
🛳 Ca să nu mai spun de plimbarea prin portul Port Hercule, printre iahturile care arată ca niște hoteluri plutitoare.
Cred că Monaco este o experiență în sine, e ca o poartă larg deschisă către o lume care altfel pare greu de atins ...

⌛️Viața m-a învățat să cred în sincronicități şi în forța pe care o au poveştile frumoase, aşa că nu este deloc o întâmplare faptul că "Ultima scrisoare de dragoste", o carte înduioşătoare despre puterea şi reziliența unei mari iubiri, scrisă de Jojo Moyes, mi-a fost muză şi însoțitor de drum, în cea mai recentă călătorie pe care am făcut-o. O parte din acțiunea cărții se petrecea pe Riviera Franceză, aşa că nu mi-a trebuit prea mult să decid că ar fi cel mai bun loc în care aş putea evada pentru câteva zile, departe de haosul cotidian.
Aşa că ... m-am îndrăgostit iremediabil de Rivieră, iar primul oraş care m-a cucerit a fost Nisa.

Şi aş putea spune, fără să greşesc, că dacă Nisa ar fi o stare, ar fi combinația aceea perfectă între „dolce far niente” și efervescență. E genul de loc unde poți să-ți începi ziua cu un mic-dejun franțuzesc şi s-o termini plimbându-te pe malul mării, fără grabă, fără un plan, doar tu cu gândurile tale.
Şi pentru că îmi place să dau şi câteva mici repere istorice, (cu vibe de vacanță), Nisa n-a aparținut mereu Franței – a făcut parte din Regatul Sardiniei până în 1860. De aici vine mixul de influențe italiene pe care îl simți peste tot: în arhitectură, mâncare și atmosfera generală. Orașul a devenit rapid refugiu pentru aristocrația europeană, mai ales britanici, motiv pentru care avem azi celebra Promenade des Anglais.
Apropo de Promenade, dacă vezi o clădire cu un dom roz, elegantă și ușor „old school glam”, ai ajuns la iconicul Negresco. Deschis în 1913, hotelul nu e doar unul dintre cele mai cunoscute şi luxoase hoteluri de pe coastă (şi poate din Europa), ci este aproape ca un muzeu.
A găzduit de-a lungul timpului artiști, membri ai familiilor regale și celebrități. Chiar dacă nu stai aici, merită să intri pentru un coffee sau să vezi lobby-ul. E ca o călătorie în timp, cu multă eleganță franțuzească.
M-am plimbat şi pe străduțele cu case viu colorate din Vieux Nice, am urcat şi Colline du Château, care merită din plin pentru priveliştea spectaculoasă asupra întregului oraş şi mi-am lăsat gândurile să fugă departe, în Place Massena.
Nu ştiu cum este pentru localnici, dar pentru mine Nisa este aproape o stare de spirit.... ...