„Ce faci atunci când te simți copleșit de cotidian și ai nevoie să evadezi măcar pentru puțin timp din realitatea haotică și din goana fiecărei zile? Sincer, eu nu văd nimic mai potrivit decât o călătorie spontană…Și nici măcar nu trebuie să fie pe meleaguri îndepărtate, căci România noastră dragă ne încântă cu atât de multe frumuseți. Așadar, am decis că o plimbare liniștită cu trenul, este o idee excelentă, iar destinația aleasă a fost chiar Perla Carpaților, splendidul oraș regal Sinaia, un loc de care m-am bucurat în tihnă și care mi-a rămas întipărit pe retina sufletului, indiferent de câte ori l-am vizitat.
Stațiunea de pe Valea Prahovei a știut parcă mereu, să fie mai mult decât un simplu oraș de munte. A fost scena istoriei regale a României, refugiul elitelor, locul unde arhitectura, natura și rafinamentul și-au dat mâna într-un dans armonios, greu de egalat. Castelele și pădurile de brazi, aerul răcoros al altitudinii și ecoul trecutului aristocratic, toate acestea alcătuiesc rețeta pentru un weekend perfect, pe care Sinaia o execută fără efort.
Desigur, am fost la Sinaia de multe ori, si de fiecare dată a știut să-mi ofere ceva nou. Așa că vă scriu aceste rânduri cu bucurie și cu nostalgie deopotrivă, pentru ca și voi să aveți un motiv în plus să vă bucurați de splendorile și poveștile orașului încoronat.
MĂNĂSTIREA SINAIA – Locul de naștere al orașului din Bucegi
Orice poveste începe cu ”a fost odată, ca niciodată”… Așa este firesc să începem și călătoria întru devenire a orașului regal Sinaia. Înainte de castel, înainte de cazino, de vilele aristocraților și de trenurile regalității – a existat mănăstirea. Totul a început din credința unui om care a călătorit până la capăt de lume și s-a întors cu un vis.
Spătarul Mihail Cantacuzino a făcut, în 1681, un pelerinaj la Locurile Sfinte, ajungând și la Muntele Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de mareția acelui loc, a hotărât să ridice, la întoarcerea în Țara Românească, o mănăstire pe care să o numească Sinaia. Construcția a început în 1690 și s-a încheiat în 1695, iar în jurul acestui așezământ a crescut, încet și firesc, orașul pe care îl știm astăzi.
Mănăstirea, supranumită Catedrala Carpaților, este alcatuită din două părți distincte: biserica veche, cu Hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, mică, intimă, tăinuind picturi de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor și complexul nou, ridicat între 1842 si 1846, cu o biserică mai mare (cu hramul ”Sfânta Treime”), în stil neobizantin, sfințită în prezența Regelui Carol I. Zidurile încântătorului așezământ monahal, groase și înalte, îți spun de la prima privire că locul acesta a trebuit să aibă și rol de apărare, nu doar spiritual. Și a fost, de-a lungul invaziilor turce și austriece care au sfidat liniștea văilor prahovene.
În plimbarea mea prin oraș, am intrat în curtea mănăstirii într-o după-amiază liniștită de vară și am lăsat tihna și lumina aceea aproape ireală și caldă să-mi pătrundă în suflet. Paraclisul Schimbarea la Față, mic și cu o energie aparte, cu pictura înnegrită de veacuri, ți se așază în suflet cu o forță pe care nu o aștepți. Iar dacă știți să priviți cu atenție frescele din naos, veți putea observa, pictat la loc de cinste, pe Regele Carol I lângă o coloană de piatră ciobită, un simbol al regatului încă neîntregit al României. În partea cealaltă a tabloului votiv, Regina Elisabeta (cunoscută şi sub pseudonimul literar de Carmen Silva) este pictată lângă singurul ei copil, principesa Maria, decedată în fragedă copilărie. Ultimul personaj este Mihail Cantacuzino, ctitorul părţii vechi a mănăstirii. Un tablou votiv care rezumă o parte important din istoria zbuciumată a acestui neam.
Cu evlavie și recunoștință, aș putea afirma că Mănăstirea Sinaia ar putea constitui primul cuvânt din fraza pe care orașul a rostit-o de-a lungul veacurilor.
ANSAMBLUL PELEȘ – ACOLO UNDE ROMÂNIA A ÎNVĂȚAT SĂ FIE REGAT
Dacă există un loc care să concentreze în sine întreaga ambiție și sensibilitate a proiectului regal românesc, acela este Castelul Peleș, căci acest edificiu emblematic nu este o simplă reședință de vară, ci o declarație de intenție scrisă în piatră, lemn și nemurire.
Construit la inițiativa Regelui Carol I, pe un teren de 1.000 de hectare cumpărat în 1871 de la Eforia Spitalelor Civile, Peleș a fost ridicat din banii personali ai suveranului. Majestatea Sa Regele Carol I a vândut o moșie din Germania pentru a putea finanța construcția, dorind ca domeniul să îi aparțină, nu să fie proprietate de stat. Lucrările au început în 1873 și s-au încheiat de facto în 1914, an în care castelul ajunge la forma sa definitivă. În tot acest timp, regele și-a petrecut luni întregi de vară la Sinaia, primind diplomați, scriind scrisori și supraveghind lucrările cu o meticulozitate pe care contemporanii o descriau ca obsesivă. În prima perioadă a șederii în orașul de pe malurile Peleșului, cuplul regal chiar avea două încăperi pregătite cu grijă, la Mănăstirea Sinaia.
Castelul are 160 de încăperi și prezintă un amestec fascinant de stiluri, de la neoromânesc, renascentist german, gotic și până la baroc. Toate se întrepătrund, țesute într-un eclectism de o coerență surprinzătoare. În interior, lemnul sculptat, tapiseriile flamande, colecțiile de arme medievale și candelabrele de cristal îți vorbesc despre un om care voia ca reședința să fie, simultan, un manifest cultural și o capodoperă au aer european modern. Datorită propriei uzine electrice, Peleș a fost primul castel complet electrificat din Europa, un detaliu care spune tot despre viziunea progresistă a primului rege al României.
Castelul Pelișor – cuibul de suflet al Reginei Maria
La câteva sute de metri mai sus pe coasta dealului, în umbra fagilor seculari, se ridică Pelișorul – fără îndoială cel mai personal și mai emoționant edificiu din întregul domeniu. Construit între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman, Pelișorul a fost conceput de Carol I ca dar de nuntă pentru nepotul său Ferdinand și pentru soția acestuia, pe atunci principesa Maria, ce avea să devină Regina inimii întregii Românii.
Dacă Peleșul este solemn și impunător, Pelișorul este intim și viu, ca un cuib liniștit, ce a îmbrățișat-o atât de frumos pe regină, iar ea a făcut din el, literalmente, o operă de artă personală. Supranumită Regina Artistă, Maria a ales pentru decorarea reședinței sale curentul Art Nouveau (Pelișorul este singurul castel în acest stil din România) îmbinând motive celtice, bizantine și românești într-o sinteză unică în lume. Dormitorul de aur, decorat după propriile planuri ale reginei cu mobile sculptate în lemn de tei aurit, Camera de aur cu pereții împodobiți cu frunze de ciulin – simbolul scoțian și celtic al regenerării și vieții veșnice– și capela privată a Mariei sunt spații care încântă orice privire.
În 1938, cu sănătatea șubrezită de boală, Regina Maria s-a întors la Pelișor, simțind că sfârșitul său avea să fie aproape. La 18 iulie, liniștită și împăcată, Regina noastră s-a stins în Camera de aur a castelului său iubit. Inima ei a rămas, conform dorinței sale, pe pământ românesc, fiind adăpostită de Principesa Ileana la Castelul Bran, chiar și în timpul războiului. Aventura acestei inimi prin istoria românească ar merita spusă și respusă, căci cred cu tărie că iubirea reginei față de țara care a adoptat-o, a fost atât de mare, încât în ciuda tuturor piedicilor, a reușit să triumfe. În 2015, prin inițiativa Casei Regale a României, inima Reginei Maria a fost adusă înapoi la Pelișor, acolo de unde plecase.
CAZINO SINAIA – CASA DIAVOLULUI SI PARFUMUL BELLE EPOQUE
Există clădiri care emană glamour din fiecare ungher. Cazinoul din Sinaia este una dintre ele. Amplasată în Parcul Dimitrie Ghica, pe locul unde se afla odinioară prima vilă a stațiunii, clădirea ridicată în 1912 după planurile arhitectului român Petre Antonescu, este una dintre cele mai frumoase construcții de la începutul secolului XX din România.
Inițiativa construcției îi aparține Regelui Carol I, care își dorea un loc de distracție și de întâlnire pentru elitele vremii. Finanțarea a venit de la baronul de Marcay, acționar și la celebrul cazinou din Monte Carlo, fapt ce a alimentat legenda că edificiul din Sinaia ar fi o replică fidelă a celui francez. În realitate, existau doar câteva elemente de arhitectură înterioară comune. Constructia a durat mai putin de sapte luni – o performanță care uimește și pentru zilele noastre – și a fost inaugurată pe 5 iulie 1912, în prezența familiei regale și a primului ministru Titu Maiorescu.
Reinaugurarea fastuoasă din 1913 a inclus un concert al unui tânăr violonist român pe atunci relativ puțin cunoscut: George Enescu. Pianul la care a cântat Enescu în acea seară se află și astăzi în Sala de Teatru a cazinoului, un exponat discret și de o valoare sentimentală inestimabilă.
În perioada sa de glorie interbelică, Cazinoul era cunoscut în întreaga Europă și era frecventat de până la 800 de persoane pe zi. Trenul plăcerii – o cursă specială pe ruta București–Budapesta – aducea zilnic la Sinaia clienți dornici să-și încerce norocul. Se pierdeau averi întregi: femei din înalta societate își jucau bijuteriile și blănurile de lux, bărbații ceasurile cu lanț de aur. Exista chiar o scară secretă care lega cazinoul de Hotelul Palace, pentru oaspetii care nu doreau să fie văzuți la intrare. Regele Carol însuși se plângea într-o scrisoare că la noul cazino din Sinaia se joacă mult prea mulți bani.
Comunismul a pus capăt jocurilor de noroc în 1947. Clădirea a devenit Casa de Cultură, bibliotecă, centru de conferințe. Astăzi, sublimul său interior – Sala Oglinzilor cu candelabre de cristal, Sala de Teatru cu acustica remarcabilă, Salonul Carol I și Cabinetul Reginei Maria – poate fi vizitat în tur ghidat. Vă recomand cu căldură să nu ratați această vizită. Interiorul vă va lăsa fără cuvinte.
CASTELUL STIRBEY și nobila sa poveste
Înainte de castelele regale, de cazinourile de lux și de vilele aristocraților, în Sinaia a existat Castelul Stirbey. Ridicat în 1875 după planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffleers, din dorința Domniței Alina Stirbey – fiica domnitorului Barbu Bibescu-Stirbey – și a soțului ei, generalul Ioan Emanuel Florescu, această construcție are un titlu pe care puține clădiri din România îl pot revendica: este cea mai veche clădire civilă din Sinaia.
Familia Stirbey aparținea marii aristocrații românesti, cu rădăcini în Oltenia și cu influența care se întindea până la curtile regale europene. Barbu A. Stirbey, tatăl Alinei, fusese domnitorul Țării Românești și un om a cărui biografie ar umple romane. Se spune că micul Castel Stirbey, împreună cu palatul Prințului Dimitrie Ghica – dispărut între timp – a dat tonul mutării aristocrației românești la Sinaia, în jurul Familiei Regale. Sinaia ca oras aristocratic începe, într-un fel, cu această construcție.
Astăzi, Castelul Stirbey găzduiește Muzeul Orașului Sinaia – un mic tezaur de 13 săli tematice care te poartă prin istoria locului de la epoca preistorică până în contemporaneitate. Vei găsi acolo obiecte de la Cazino Sinaia, fotografii din vremea Orientului Express, exponate din anii de glorie ai sportului de iarnă. Salonul aristocratic, cu mobilierul original și atmosfera de altădată, este o călătorie în sine. Cafeneaua din castel – poate cea mai aristocrată cafenea din Sinaia – este locul perfect pentru o pauză cu ceai și o prăjitură după un tur al orașului.
Pont de călător
Sinaia se află la aproximativ 120 km de București și 44 km de Brașov. Cel mai confortabil și mai romantic mijloc de transport este trenul, iar de la Gara de Nord, ai curse frecvente spre orașul regal. Drumul în sine durează mai puțin de două ore și oferă peisaje de vis. Mersul pe jos prin stațiune este, de departe, cea mai bună alegere: toate obiectivele principale sunt la distanțe relative mici unele față de altele.
Castelul Peleș și Castelul Pelișor au programe separate și biletede intrare diferite. De regulă, vizitele sunt ghidate și dureaza aproximativ 45-60 de minute fiecare. Recomand să verificați programul și să achiziționați bileletele de pe site-ul oficial peles.ro, deoarece există și perioade în care cele două obiective pot fi închise pentru lucrări de conservare (de regulă octombrie-noiembrie). Cazinoul se vizitează cu ghid, iar Mănăstirea Sinaia este deschisă publicului zilnic, fără taxă de intrare.
Sezonul ideal pentru Sinaia? Vara târzie sau toamna, când natura începe ușor-ușor să-și schimbe veșmintele, când aglomerația de peste vară dispare și aerul capătă acel parfum umed, de frunze și cetina, Sinaia este cu adevărat magică. În plină vară, stațiunea este animată și plină de viață, iar iarna – cu pârtiile deschise și orașul acoperit de zăpadă – are un farmec aparte. Primavara e capricioasă, dar surprizele ei sunt plăcute.
Să nu plecați fără să savurați un prânz la unul dintre restaurantele cu terasă din centrul orașului. Iar dacă doriți să dormiți în stațiune, opțiunile variază de la pensiuni rustice cu personalitate până la hoteluri de patru sau chiar cinci stele. Iar Castelul Stirbey oferă și camere de cazare în interiorul său – o experiență inedită, pentru cine vrea să se simtă cu adevărat castelan.
”Sinaia, perlă a Carpaților și a Coroanei Române, este genul acela de loc binecuvântat, în care regalitatea, spiritualitatea și frumusețea munților semeți, se regăsesc și se completează armonios.”
Dacă ți-a plăcut povestea mea, împărtășește-o și cu prietenii tăi pasionați de călătorii și istorisiri pentru suflet. Te aștept și pe platformele mele de social media. Aaah și nu uita să-ți transformi viața într-o poveste frumoasă!
