Pasiune pentru viteză, Rosso Ferrari și un nume intrat în legendă: Enzo Ferrari
”Poate că nu mulți știu, însă roșul este culoarea mea preferată, pentru că reprezintă manifestarea pasiunii, energiei vitale, iubirii, forței și curajului, toate atributele în care cred și pe care îmi doresc să le trăiesc și să le las să vorbească prin intermediul călătoriilor și experiențelor mele.
Desigur, acest ”pictor” nu a ales întâmplător roșul pentru a porni în căutarea unei legende. Cred că deja nu mai este un secret faptul că sunt îndrăgostită iremediabil de Italia și orice prilej de a o îmbrățișa, este o bucurie imensă pentru mine. Așa că am ales să explorez o parte a regiunii Emilia-Romagna, având în gând și un nume de legendă: Enzo Ferrari.
Am făcut un city break în Bologna, dar așa cum fac întotdeauna, am dorit să explorez mai mult, de aceea am vizitat și San Marino, unul dintre cele mai mici state independente de pe continentul european, dar și Modena, orașul natal al unuia dintre coloșii lumii automobilistice. Și da, trebuie să recunosc cu toată inima, că mă impresionează și mă emoționează în egală măsură, viețile ieșite complet din tiparele comune ale celor care și-au dobândit nemurirea, pentru că au crezut mereu în puterea lor interioară și s-au agățat de visele lor mărețe (și cu mâinile și cu picioarele), în ciuda tuturor dificultăților prin care au trecut.
Desigur, un astfel de exemplu uluitor este nimeni altul decât Enzo Ferrari, un nume sinomin cu luxul rafinat, cu mii de cai putere, care impune încă un respect enorm pentru crearea unuia dintre cele mai puternice și longevive branduri pe de glob. Nu sunt o pasionată de mașini, însă dintotdeauna am apreciat eleganța, rafinamentul, liniile perfecte și caii-putere, iar Ferrari este chintesența luxului pe patru roți, unde mai pui că modelele de referință au acel roșu iconic, inconfundabil. Și am avut ocazia să descopăr acest univers incredibil la Muzeul Enzo Ferrari, din Modena, amenajat chiar pe locul casei sale natale.
Aproape ca într-un basm, viața lui n-a fost o călătorie fără peripeții. Cred că orice nume colosal are în spate o poveste plină de tumult, pe care poate că puțini ar putea-o duce. Așadar, să începem cum e firesc, cu începutul.
Cine a fost Enzo Ferrari cu adevărat și cum s-a întâmplat ca un pasionat în ceea ce privește construcția de mașini, să devină fondatorul unuia dintre cele mai prestigioase branduri automobilistice?
From Modena, with love…
Atunci când vine vorba despre personalități marcante, despre cei născuți ”cu stea în frunte”, am observat (empiric, desigur) că până și momentul venirii lor pe lume are ceva deosebit. Același lucru s-a petrecut și în cazul lui Enzo Ferrari, căci a venit pe lume într-un mod spectaculos. În ziua de 18 februarie 1898, în Modena s-a declanșat o furtună de zăpadă uriașă, atât de puternică încât a fost nevoie de două zile pentru ca părinții să poată înregistra noul născut.
Enzo a manifestat un interes pentru automobile încă din copilărie. Idolii săi erau Felice Nazzaro și Vincenzo Lancia, doi remarcabili piloți de curse din Italia finalului de Secol XIX.
La vârsta de 10 ani, a mers împreună cu tatăl și fratele său, Alfredo (Dino), la cursele de mașini din Bologna și astfel a început marea lui pasiune pentru circuit.
În pauzele de la joacă și de la studii, Enzo obișnuia să dea o mână de ajutor în atelierul de reparații de locomotive al familiei, astfel că zgomotul motoarelor și zdrăngănitul de tablă l-au însoțit încă din copilărie.
După moartea tatălui său, în 1916, și mai apoi a fratelui, Enzo Ferrari și-a asumat rolul de cap al familiei, muncind din greu și studiind pentru a obține o diplomă de școală tehnică. În timpul Primului Război Mondial, Enzo – la fel ca mulți tineri – s-a înrolat în armată. Perioada s-a dovedit a fi una bună pentru el, deoarece a fost desemnat să se ocupe de transportul militar.
Prin urmare, chiar și în circumstanțe dificile, interesele sale și chiar pasiunea pentru motoare, au continuat să se manifeste.
Însă, ceea ce este mai puțin cunoscut, este faptul că tehnologia și automobilele nu au fost singurele pasiuni ale lui Enzo Ferrari. El visa, de asemenea, la o carieră… de cântăreț de operă. Așa cum îi stă bine unui italian, tânărul din Modena iubea muzica. Natura l-a înzestrat cu o voce puternică, dar și cu o lipsă de auz muzical, ceea ce i-a afectat șansele unei mari cariere artistice. Înțelegând că n-ar avea prea mari șanse să concerteze la Scala, tânărul Enzo și-a concentrat toată atenția pe o altă mare dorință, și anume să concureze în cursele de anduranță. Și a reușit să își îndeplinească acest vis, deși laurii nu au venit imediat.
În căutarea unor noi căi în carieră, după încheierea Primului Război Mondial, Enzo a început să lucreze ca pilot de teste pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali) în 1919, iar în această perioadă și-a făcut debutul în curse la Parma – Poggio di Berceto, terminând al patrulea.
Până în 1931, a pilotat pentru echipa de curse a emblematicei Alfa Romeo, reușind să urce pe podiumul raliului Savio în 1923. La șase ani după acest succes, Ferrari și-a lansat propria echipă de curse, cea care avea să devină emblematica „Scuderia Ferrari”, visul împlinit al lui Enzo de a avea o echipă formată exclusiv din piloți italieni.
”Il cavallo rampante” , un logo fără egal
Cel mai mare obiectiv al pasionatului din Modena era să construiască cea mai bună și mai rapidă mașină de curse, care să aibă încrustată imaginea distinctivă a unui cal. Copitele în viteză trebuiau să treacă primele linia de sosire. Și să o facă în cel mai frumos stil.
Cum să pui în practică acest plan, fără o pregătire inginerească adecvată și fără un talent special pentru construcții? Era suficient să fii Enzo – un orator carismatic și un om de afaceri persuasiv, cu un „nas pentru oameni”. A reușit să adune în jurul său dezvoltatori auto, ingineri și designeri talentați.
După al Doilea Război Mondial, în 1947, a fost înființată marca Ferrari, adică cea care funcționează și astăzi sub acest nume.
În același timp, la fabrica din Maranello a ieșit primul model al mașinii emblematice – mai exact, Ferrari 125 S.
Odată ce și-a fondat propria marcă, împlinindu-și visul din copilărie, viața lui Enzo Ferrari a început să prindă viteza uluitoare cu care rulau și automobilele sale dragi. Trăia totul la intensitate maximă, cu pedala de accelerație călcată până la podea. Ferrari călătoarea în mod constant: de la Torino, la Milano; de la Modena la Maranello, dar a rămas mereu loial orașului său natal.
Totuși, de unde a apărut conceptul pentru unul dintre cele mai faimoase logo-uri din istoria automobilului? Povestea este destul de emoționantă și are legătură cu patriotismul italian.
Primul logo Ferrari a fost creat oficial în 1923, ca urmare a unei întâlniri cu părinții lui Francesco Baracca, un pilot italian decedat în mod eroic. Ei au fost cei care i-au dăruit lui Ferrari talismanul norocos al lui fiului lor defunct, și anume un cal negru rampant. Ferrari a adăugat din proprie inițiativă un fundal galben-canar, care este culoarea oficială a orașului său natal, Modena.
Agonie și extaz – Enzo Ferrari, între tumult și legendă
Viața lui Enzo Ferrari, deși foarte bogată și plină de reușite, nu a fost nici pe departe una dintre cele mai ușoare, ci mai degrabă o cursă cu obstacole, la peste 200 km/oră – îmbolnăvirea gravă de o gripă spaniolă (în timpul Primului Război Mondial), moartea prematură a fiului său Dino (avea doar 24 de ani), moartea a nu mai puțin de șase piloți ai „Scuderiei Ferrari” (între 1955 și 1956) și un proces pentru omor prin imprudență pe circuitul Mille Miglia. În 1969, ca urmare a problemelor financiare tot mai mari și a numeroaselor eșecuri în curse, Enzo a vândut o participație de 40% din compania sa conglomeratului FIAT. Alte 50% au fost vândute după moartea sa, astfel că doar 10% din valoarea companiei a fost transmisă urmașilor săi.
În ultimele decenii din viața sa și, probabil, de când a fost înmormântat fiul său, Enzo a purtat ochelari negri. Aceasta a fost marca sa distinctivă, iar pentru cei din jurul său un fel de simbol al doliului, dar și al unei timidități interioare abil mascate.
Enzo Ferrari a condus compania până la moartea sa, în 1988, ceea ce este impresionant având în vedere că a trăit până la vârsta de 90 de ani. A supraviețuit celor două războaie, a fost martor la creșterea și decăderea multor economii și, în cele din urmă, în mod tragic, la moartea fiului și a soției sale. Italienii și chiar întreaga lume, îl consideră până în ziua de azi o legendă, un mare patriot, un model de urmat.
Muzeul din Modena și comorile Ferrari
Vă spuneam la începutul poveștii mele, că l-am descoperit pe legendarul Enzo, la Muzeul omonim din orașul natal, Modena. Ei bine, Muzeul Enzo Ferrari, inaugurat în Modena în 2012, este dedicat vieții și operei lui „Il Drake” (porecla pe care i-au dat-o colegii/rivalii săi datorită naturii sale de pirat al curselor auto). Pe lângă admirarea mașinilor expuse, m-am bucurat enorm de un spectacol care povestește istoria magică a celor 90 de ani de viață ai lui Enzo, un mini film documentar, având drept coloană sonoră ”Nessun Dorma” (care se încheie fantastic cu ” All’alba vincerò”- așa cum a învins Ferrari). Această incursiune în trecut este completată de Muzeul Motoarelor Ferrari, situat în atelierul tatălui lui Enzo, care a fost restaurat perfect, iar pasionații de motoare vor descoperi acolo un mic paradis.
“Enzo Ferrari spunea: “Non si può descrivere la passione, la si può solo vivere” – Nu se poate descrie pasiunea, ci se poate doar trăi.”
Dacă ți-a plăcut povestea mea, împărtășește-o și cu prietenii tăi pasionați de călătorii și istorisiri pentru suflet. Te aștept și pe platformele mele de social media. Aaah și nu uita să-ți transformi viața într-o poveste frumoasă!
