Atunci când deschizi o carte, deschizi un întreg univers, un portal de infinite posibilități, personaje, lecții de viață, trăiri nebănuite și înțelepciune… Același lucru se întâmplă și atunci când călătorești, iar povestea pe care urmează s-o împărtășesc cu tine, a reprezentat un punct de cotitură pentru mine, apropo de felul în care mă raportez la viață. Știi, fiecare dintre noi trăiește cu sentimentul că atunci când i se întâmplă ceva ce mintea sa percepe ca fiind rău, simte că nu mai există speranță, cale de ieșire din acea situație, totul pare să fie lipsit de sens. Și totuși…soarele răsare întotdeauna după furtună și strălucește mai puternic decât o făcea înainte, tocmai ca să-ți arate că viața însăși este un dar neprețuit, de care să te bucuri pe deplin.
Am primit o lecție importantă de viață, atunci când am deschis ”capitolul Medellin” din călătoria mea în Columbia și pe care inima mea o asociază cu legenda Păsării Phoenix. Și Medellin a renăscut din cenușă (la propriu), întocmai ca această mitică pasăre, pentru a arăta omenirii că iubirea vindecă orice rană a trecutului. Iubirea, speranța și sprijinul comunității, căci prin comuniune și sens, umanitatea are șansa de a îndrepta toate păcatele comise.
Istoria Medellinului își are rădăcinile în secolul al XVII-lea, când a fost întemeiat de către coloniștii spanioli. Cu toate acestea, dezvoltarea sa a fost timidă până în secolul al XIX-lea, când producția de cafea a început să impulsioneze economia locală. Cu timpul, Medellin a devenit un centru industrial important și un nod vital pentru transportul de cafea către porturile din Caraibe.
Cu toate acestea, adevărata notorietate și, din păcate, infamia, a venit în secolul XX.
Perioada de dominare a Cartelului Medellin și a liderului său, Pablo Escobar, a adus întunericul peste oraș. În anii 1980 și începutul anilor 1990, Medellin a fost scena unor violente războaie între cartelurile de droguri, iar Escobar a devenit unul dintre cei mai periculoși și căutați criminali din lume. Terorismul și corupția au pustiit orașul, iar actele violente au afectat în mod tragic viața locuitorilor și au lăsat o pată greu de șters asupra numelui Medellinului.
Azi, Medellin este cunoscut pentru spiritul său inovator și pentru faptul că a devenit un exemplu de succes în gestionarea tranziției de la un trecut tulburat la un prezent plin de speranță și promisiune. De-a lungul anilor, orașul a câștigat numeroase premii și distincții, fiind considerat un model în domeniul planificării urbane și al incluziunii sociale.
Odată ajunși în Medellin, am fost îmbrățișați de viața ce curge prin arterele orașului, de forfotă, de oameni cu zâmbetul pe buze și optimismul pe chip, în ciuda greutăților, în ciuda sărăciei în care mulți dintre ei trăiesc încă. Orașul s-a deschis precum o carte în fața celor ce vin de peste mări și țări, să-l viziteze și să-i asculte povestea sau să-i șteargă lacrima însângerată a trecutului.
Plaza Botero
Prima oprire importantă a fost în Plaza Botero, o piață ce găzduiește o impresionantă colecție de sculpturi create de celebrul artist columbian Fernando Botero (îți spun povestea lui aici).
Metrocable
Apoi, am făcut cunoștință cu Metrocable, care trebuie să recunosc că mi-a cam dat bătăi de cap, pentru că am frică de înălțime. Acest sistem de telecabină oferă vederi panoramice asupra orașului și permite turiștilor să ajungă la cartiere mai retrase și să experimenteze viața locală autentică. Am tras și eu cu coada ochiului la viața ce se desfășura sub mine, temându-mă constant, poate metaforic, că voi cădea în gol.
COMUNA 13
Oricât de multe ai citi despre un loc anume, nimic nu te pregătește, în mod real, cu întâlnirea față în față. Din metrocable ”am sărit în gol”, direct în cel mai periculos loc din toată lumea: Comuna 13. Dar, stai, nu te teme, căci răufamarea și infamul loc 1 mondial sunt de domeniul trecutului.
În prezent, soarele răsare peste Comuna 13, aducând o lumină și o energie aparte, care atrage privirile vizitatorilor și stârnește curiozitatea celor care trec pragul acestui loc în căutarea unei povești incredibile despre transformare și renaștere.
Înainte, Comuna 13 era cunoscută pentru violență, teroare și instabilitate. Orașul era subjugat de carteluri de droguri și conflicte armate, iar locuitorii trăiau într-o continuă frică și incertitudine.
Un aspect important în desfășurarea acestei povești, îl reprezintă contextul geografic și istoric în care s-a aflat preț de mai multe decenii. Trebuie să vă spun că 70% din teritoriul Columbiei este junglă, chiar și în prezent, în special în partea de Sud a țării. În contextul unei economii precare și a luptelor politice, paramilitarii, gherilele, rebelii și extrema dreaptă și-au făcut din junglă sediu operativ, pentru a combate guvernul. Astfel, reușiseră să obțină controlul în mediile rurale, așa că la sfârșitul anilor 80`80 au venit spre orașe. Civilii au fost împinși de rebeli spre orașe, statul nu le-a asigurat nimic, așa că au fost nevoiți să se descurce cum au putut. Acest scenariu a fost valabil incusiv pentru Medellin, unde oamenii proveniți din zonele sărace ale țării, alungați fiind de paramilitari, s-au stabilit în apropierea orașului și au format așa-numitele ”comunas”. Un alt aspect care a determinat escaladarea violențelor, este acela că Medellin are o poziționare strategică, între Atlantic și Pacific, fiind o rută preferată de narcotraficanți, pentru a-și transporta marfa. În anii `80 Medellin devenise deja o închisoare pentru populația civilă, prinsă între narcos, paramilitari, armată și guvern. Însă, prin anii 2000, președintele de la acea vreme a intrat cu armata în Comuna 13 și guvernul a preluat controlul.
Anii 2000 au marcat începutul unui proces de transformare care a captat atenția întregii lumi. Iată de ce, în prezent Comuna 13 are un aer suprarealist.
Acest proiect implică mobilitate electrică, programe sociale și educație gratuită pentru copii. Întreaga comunitate s-a unit pentru a pune umărul la reconstruirea Comuna 13, pentru a readuce la viață un loc ce însemna cândva doar moarte și teroare. A început astfel o revoluție fără violență, în care muzica și arta sunt armele principale.
Hip hop-ul a devenit important în timpul războiului, pentru mesajele sale sociale, iar printre ”rezidenții” din Comuna 13 există și o comunitate de afro-columbieni foarte creativi, care dansează, cântă, sunt plini de viață și vin cu mesaje de pace în muzica lor. Tinerii au înțeles că lucrurile pot fi făcute și altfel, nu e nevoie să faci parte din gherilă sau carteluri. E suficient să te ”înarmezi” cu un tub de spray și creezi artă, prin culoare. Spui întreaga poveste a unei comunități, tot tumultul prin care a trecut, cu ajutorul unor figuri sau simboluri, care inspiră viață, culoare…
Arta stradală a înflorit în Comuna 13. Graffiti-uri și picturi murale impresionante acoperă zidurile întregului cartier. Aceste opere de artă transmit mesaje puternice despre speranță, unitate și rezistență.
Povestea Comunei 13 este o mărturie a puterii pe care o poate avea o comunitate de a se ridica împotriva adversității și de a transforma un trecut întunecat într-un viitor strălucitor.
Comuna 13 din Medellin este o destinație turistică cu adevărat unică, care nu doar încântă ochii, ci și inspiră inimile. Este un loc în care trecutul întunecat și prezentul luminos se întâlnesc într-o armonie artistică uluitoare. Prin reziliență, creativitate și solidaritate, Comuna 13 a devenit un simbol al speranței și al posibilității de a transforma realitatea în ceva cu adevărat remarcabil.
Dacă ți-a plăcut povestea mea, împărtășește-o și cu prietenii tăi pasionați de călătorii și istorisiri pentru suflet. Te aștept și pe platformele mele de social media. Aaah și nu uita să-ți transformi viața într-o poveste frumoasă!
